La fel ca precedentele titluri (SIMS şi SIMS 2), The SIMS 3 este un simulator de viaţă. Ideea a rămas aceeaşi, s-au schimbat doar grafica şi complexitatea personajelor, îndeajuns încât să te ţină şi mai mult în faţa calculatorului. Atât de mult încât nici nu ştii cum a trecut timpul. Parcă acum câteva minute era dimineaţă. Când colo, s-au scurs mai bine de 12 ore din viaţa ta. Iată de ce.

În SIMS 3, acţiunea se derulează întocmai ca în viaţa reală, doar că mult mai rapid. Controlezi unul sau mai multe personaje şi priveşti fascinat întreaga lor existenţă derulându-se prin faţa ochilor tăi. De fiecare dată când nu se descurcă, le sari în ajutor. De fiecare dată când au nevoie de ceva, le satisfaci poftele. Te bucuri enorm când îi vezi cum interacţionează între ei şi cum se comportă după trăsăturile pe care le-ai stabilit la început. Practic, eşti divinitatea absolută, doar că într-un spaţiu ireal, un spaţiu de care cu greu te vei putea detaşa.

De fapt, acest review trebuia să apară cu câteva ore mai devreme, însă abia când soarele a început să apună mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Am realizat că dependenţa de nicotină e o nimica toată pe lângă dependenţa dată de SIMS.

Până să mă apuc de scris, m-am tot gândit la un titlu potrivit. Iniţial, am vrut să leg SIMS 3 de Matrix. Mi se pare că acest joc demonstrează fără echivoc non-ficţiunea scenariului imaginat de fraţii Wachowski – o lume virtuală la care eşti conectat fără să realizezi şi de care cu greu te poţi despărţi chiar şi după ce ai aflat adevărul, punctele de revenire la realitate fiind greu de observat.

Există totuşi câteva elemente care apar pe parcurs ca nişte indicii care te pot deconecta. Ar fi bine să ţii cont de ele: trebuinţele fiziologice, o urgenţă la serviciu, prietena care sună în disperare la uşă, apa ce se revarsă din cadă, papagalul aflat în stare de inaniţie ş.a.m.d.

Înainte să începi

Înainte să te apuci să joci SIMS, asigură-te că ai suficientă voinţă să renunţi la un moment dat. O să ai nevoie de ea când vei realiza că petreci mai mult timp în acest simulator decât în viaţa reală.

E bine să ştii că SIMS 3 îţi pune la dispoziţe două oraşe: Sunset Valley (preinstalat) şi Riverview, pe care trebuie să-l descarci de pe net şi să-l instalezi. Download-ul se face simplu, din “Game Launcher”, însă doar după ce îţi faci cont de membru şi îl validezi folosind cheia din interiorul carcasei DVD-ului. Tot din “Game Launcher” ai acces la o mulţime de obiecte pe care le poţi cumpăra. Partea proastă este că ţi se cer bani adevăraţi – o decizie deloc „fair-play” a producătorilor, dar care cu siguranţă se va dovedi benefică (pentru ei, desigur). După lansarea jocului, alege unul dintre cele două tărâmuri şi treci la lucru. Doar eşti Dumnezeu, creatorul.

Personaje complexe

În cazul unui individ oarecum atent la detalii cum sunt eu, creearea unui SIM a durat aproape o oră. Cunosc persoane care au stat chiar şi două ore ca să perfecţioneze un omuleţ. Ţineţi cont că toate acestea se petrec înainte să înceapă jocul propriu-zis.

Caracterele sunt deosebit de complexe, atât fizic cât şi sufleteşte. După stabilirea numelui şi sexului, ai la dispoziţie o mulţime de elemente de personalizat: vârstă, construcţie corporală (slab, normal, grăsuţ, obez), pigmentaţia pielii (inclusiv verde sau albăstrui, pentru amatorii de marţieni şi ştrumfi), culoarea ochilor şi a părului, forma feţei, a urechilor, a sprâncenelor, machiaj, accesorii şi vestimenţie pe categorii (de zi cu zi, business, de plajă, pijamale, sport).

Aproape toate sunt deosebit de bine puse la punct şi se pot modifica radical (formă, nuanţe – ai toată paleta RGB la dispoziţie, model imprimat sau ţesut), mai puţin coafura, hainele şi accesoriile ale căror forme nu pot fi schimbate. Aici ne-am fi dorit să avem mai multe ţinute la dispoziţie şi mai de actualitate căci multe dintre ele sunt luate parcă din anii ’70 – ’80. De asemenea, în cazul femeilor, sânii nu se pot mări sau micşora după bunul tău plac. Dimensiunile lor se schimbă doar în raport cu constituţia fizică, lucru nu tocmai adaptat la realitate.

În ceea ce priveşte personlitatea simşilor, trebuie să le stabileşti cinci trăsături de bază (“traits”), în funcţie de care se conturează aspiraţia lor de o viaţă (Lifetime Wish) şi job-urile potrivite. Exemple de trăsături (doar câteva din cele peste 50): ambiţios, atletic, prostuţ, bun la calculatoare, răutăcios, maestru al flirturilor etc.

Interfaţa de control a SIM-ului

La sfârşit mai ai de stabilit trei lucruri favorite ale personajului tău (mâncarea, muzica şi culoarea preferată) plus eventual o biografie.

Am uitat să-ţi spun, dacă nu-ţi place să stai să defineşti personaje, ai la îndemână alternativele rapide - lista cu simşi gata făcuţi, opţiunea “randomize” care îi generează aleator şi posibilitatea de a juca direct cu o familie existentă, cu acte de proprietate şi tot ce trebuie. Astfel, scuteşti garantat între 30 de minute şi până la două ore.

După toţi aceşti paşi, te poţi muta într-o casă nouă sau poţi cumpăra un teren pe care să-ţi construieşti o locuinţă după dorinţele tale.

Personaj din SIMS 3

Casa

Locuinţa mănâncă şi ea foarte mult timp dacă te apuci să o construieşti de la zero. Totul se face ca pe un şantier adevărat şi probabil singura materie care nu se aplică aici este rezistenţa materialelor. În rest, se ţine cont de suprafaţa pe care se amplasează fundaţia, de poziţionarea uşilor, scărilor, ferestrelor şi a tot ceea ce ţine în general de construcţia şi amenajarea unei case.

Spre deosebire de SIMS 2 unde puteai să plasezi obiecte doar orizontal sau vertical, acum poţi să le poziţionezi şi pe diagonală. Interesant ar fi fost să ai o libertate totală (poziţionare, dimensiuni), dar în continuare terenul este gândit ca o matrice (sau ca o grilă), şi fiecare obiect ocupă un număr de căsuţe. Ca să fi avut libertate totală, cei de la Electronic Arts ar fi trebuit să implementeze nişte algoritmi cu calcule de integrale (cine mai ştie să rezolve aşa ceva?).

Casele în SIMS 3

La construcţia locuinţei m-aş fi aşteptat la mai multe elemente, la mai multe obiecte decât în SIMS 2, însă probabil că producătorii vor introduce mai târziu deja cunoscutele pachete, colecţii de obiecte, extra-facilităţi.

Obiectele despre care spuneam că nu sunt prea multe (raportat la SIMS 2), se găsesc foarte uşor, fiind sortate după întrebuinţare sau după camera în care se pot amplasa.

Cu banii e o problemă (banii fictivi). Ai la început 16.000 de unităţi monetare, sumă ce îţi oferă posibilitatea să te muţi într-o casă gata mobilată (dar modestă) sau într-o casă pe care o construieşti tu după bunul plac.

Cea mai bună soluţie este să cumperi un teren ieftin, iar casa la început să fie micuţă, cu posibilitatea de a o extinde mai apoi. Aşa poţi asigura sim-ului tău aparaturi mai avansate (inclusiv computer), mobilier confortabil şi chiar maşină personală. Aceasta costă neaşteptat de puţini (950 de u.m.), în condiţiile în care un PC costă 800 de u.m. Totuşi, la cei 250 de u.m., cel mai accesibil mijloc de transport rămâne bicicleta.

Vă asigur că atât străzile din Riverview cât şi cele din Sunset Valley sunt extrem de aerisite, nu riscaţi nimic utilizând bicicleta aşa cum se întâmplă în Bucureşti.

Interiorul unei locuinţe

Dacă optezi din start pentru o familie (doi sau mai mulţi simşi), suma de 16.000 nu se dublează ci creşte cu doar 2000 de u.m. În cazul în care doreşti o viaţă mai uşoară, ai la dispoziţie după cum spuneam locuitorii gata creaţi şi cu tot ce le trebuie, inclusiv o situaţie financiară frumoasă.

Câteva sfaturi legate de casă: deşi alarma pentru hoţi este foarte scumpă (aproape 900 de u.m), nu ezita când ai bani să o cumperi. Eu unul nu am ţinut cont de asta şi după ce m-am chinuit să achiziţionez electronice high-tech (computer, plasmă), în seara următoare am rămas fără ele. Unde mai pui că am sunat la poliţie şi am primit doar o amendă pentru că i-am deranjat fără motiv. Cred că aici Electronic Arts s-au inspirat de la români.

Build Mode

Oraşul

Oraşul aduce marea diferenţă faţă de precedentele titluri. În SIMS 3 nu mai eşti limitat la parcela ta, ci eşti liber să vizitezi întregul oraş, cu toate casele, instituţiile şi locurile sale de agrement. Acum îţi poţi găsi de exemplu un job vizitind sediul unei firme, nu doar căutând în ziar sau pe calculator.

Poţi să faci o vizită surpriză vecinilor sau te poţi duce la pescuit în celălalt capăt al oraşului. Cei de la EA au gândit foarte bine modul de deplasare al SIM-ului – l-au prevăzut cu un sistem de monitorizare denumit “View My SIM”.

Din păcate, deşi poţi să-ţi urmăreşti personajul până la serviciu, nu ai şi opţiunea de a vizualiza în interiorul clădirii aşa cum se întâmplă când vizitezi locuinţele celorlalţi orăşeni.

Per ansamblu, oraşul este unul gândit bine şi în general SIM-ul se deplasează fără probleme pe diferite trasee. Când distanţele sunt mari, ia un taxi, iar în vecinătate alege mersul perpedes. S-a întâmplat totuşi la un moment dat ca, fără un motiv clar, personajul să o ia la fugă de nebun până acasă de undeva de foarte departe. Şi, culmea, încă mai avea bani asupra lui.

Orasul vazut in ansamblu

Comportamentul, socializarea

Aici lucrurile nu diferă cu mult faţă de SIMS 2. Se foloseşte acelaşi limbaj specific cu deosebirea că acum ai şi o traducere mai detaliată a reacţiilor simşilor care participă la conversaţie, cum ar fi, “X crede despre Y că e plictisitor, amuzant, curtenitor etc.”.

Desigur, acum conversaţiile sunt ceva mai detaliate şi ai mai multe opţiuni de socializare. Paşii sunt cam aceiaşi pentru a ajunge la finalitatea mult dorită (în pat cu partenerul) şi durează mai puţin ca în realitate.

Simşii sunt destul de autonomi însă deciziile serioase le lasă de obicei pe mâna ta. Ei au mai degrabă preocupări de pensionari: nu prea ies din casă, mai citesc o carte, mai pierd vremea la calculator, se uită la (O)TV, apoi fuga la toaletă, la masă şi la culcare. Totuşi, nu trebuie să judecăm acest comportament căci, nu-i aşa, este dat de trăsăturile stabilite de către noi.

Un SIM activ va începe să facă sport, să-şi lucreze musculatura. De menţionat că aspectul fizic al personajelor se schimbă pe parcursul jocului, în funcţie de alimentaţie şi activitate. Aşadar, degaba ai creat un top-model la început, există şanse să ajungă o super-balenă dacă nu o pui să facă mişcare şi să mănânce doar atunci când e cazul. Nu am reuşit să-mi dau seama dacă la alimente se socotesc şi caloriile. Cât despre calitatea lor, e clar că nu conţin E-uri, însă pot totuşi să expire şi să prost dispună simşii sau, în caz contrar, să aducă un anumit grad de satisfacţie după cât de bine au fost preparate.

Durata de viaţă a unui SIM este scurtă (90 de zile SIMS). Într-o zi reală din viaţa ta poţi să ai de a face cu mai multe generaţii, fapt nu tocmai plăcut când te ataşezi de un anumit personaj. De aceea, avem la dispoziţie opţiuni de prelungire a vieţii personajului, la 190 de zile sau, în modul epic, chiar 960 de zile. În felul acesta poţi să explorezi la maxim posibilităţile de dezvoltare ale unui SIM: în carieră, în satisfacerea plăcerilor din viaţa de zi cu zi şi desigur în dragoste.

Plăcerea de a juca

Este un joc la care chiar şi când te plictiseşti sau eşti obosit tot rămâi şi priveşti în faţa monitorului. Simşii se descurcă şi singuri. Cel mai atractiv element rămâne interacţiunea şi comportamentul personajelor, deşi în SIMS 3 grafica a fost evident îmbunătăţită faţă de SIMS 2.

Personajele arată mult mai bine şi au trăsături detaliate plus o expresivitate aparte. Casele arată şi ele atractiv, chiar dacă tu nu te pricepi decât să pui patru pereţi, o uşă şi câteva ferestre.

Mi-ar fi plăcut ca obiectele să fie totuşi cu un aspect mai high-tech, mai de actualitate. Cu excepţia plasmelor şi a lucrurilor extrem de scumpe, restul au un aer retro. De fapt, tot jocul are un aer retro (aş spune anii ’80), cu excepţia pieselor redate la aparaturile audio. Acestea sunt să zicem cam de anii ‘90.

Chiar şi aşa, gameplay-ul este unul de nota 9 spre 10. Plus că aşteptăm pe viitor noi “add on-uri” pentru SIMS 3. Sistemul comercial introdus de EA nu prea îmi convine şi nu cred că îi convine nimănui.

Ce îi lipseşte

Din experienţa avută cu SIMS 3, am să notez şi câteva aspecte care nu mi-au plăcut, probabil mai sunt şi altele pe care nu le-am descoperit sau nu m-au deranjat:

•limitarea la câteva tipuri de coafuri a căror formă nu poate fi schimbată;
•dimensiunile sânilor la femei sunt raportate strict la constituţia fizică generală;
•nu poţi vizualiza în interiorul instituţiei în care lucrezi, în restaurante şi alte spaţii publice;
•unele obiecte sunt mult prea retro;
•nu poţi modifica dimensiunile obiectelor.

Verdict

SIMS 3 este un joc excelent care îţi dă dependenţă. Dacă ţi-a plăcut SIMS şi SIMS 2, SIMS 3 te va unge la suflet şi nu te va dezamăgi. Dacă nu ai mai jucat, încearcă-l. Te va captiva. Seria SIMS va rămâne cu siguranţă cea mai vândută din toate timpurile. Un joc de nota 9, dar care se va apropia şi mai mult de perfecţiune pe măsură ce producătorii vor introduce noi şi noi elemente. Singurul lucru care nu ne convine este că totul va fi contra cost.

Sursa: Go4IT.ro